A crede

2 mai 1998 – Nu mai credeam… Nu am stat acasă, caci nu mă așteptam ca Ganea (jucător care nu-mi plăcea nici atunci) să fie “curat”. A fost, și Craiova a făcut 2-2 cu Rapid. Astăzi altă echipă vișinie și reprezentantă a transportului feroviar joacă împotriva unei Universitați. De data asta din Cluj. Şi e tot rivalitate, și tot 1X e ceea ce trebuie ca Steaua să ia, de data asta titlul 24. Atunci a fost 20…

Şi culmea azi în Ghencea vine tot o Glorie… Nu mai e Bistrița, e Buzău. Ar fi penibil acum să invoc divinitatea la ce conducător are echipa… Dar eu cred că toate se întâmplă cu un rost…

Cum spuneam, atunci nu mai credeam, dar după Southampton “am jurat” că întotdeauna o să am încredere în roș-albaștri… Am mai spus-o și am s-o spun mereu…

Îmi aduc aminte că atunci am fost la un Oțelul-Farul încheiat cu 1-0 și la care Sidexplozia nu a fost prezentă (asta ca să continui ceea ce am început). Eram doar un copil ce scria pe toate caietele Cu Steaua până la MOARTE…!

Important e că acum cred… Se poate… Şi ce dacă o să ia CFR-ul titlu…? Oricum examenele se dau în toamnă…

Azi e și 7 mai… E iar sărbătoare…

De abia aștept să văd diseară meciul iarăși, că n-am mai trăit bucuria asta de un an… Acum nu pot că e prea mare tensiunea… Așa că m-am apucat de scris…

Oricum, orice ar fi diseară : CSPLM…!!!

Adrenalina

S-a terminat și sesiunea… Şaptele obsesiv s-a transformat într-un 9 surprinzător, chiar dacă nemeritat. Dar asta nu prea mă mai interesează zilele astea. Lupta pentru titlu e mult prea acerbă ca să-mi mai pese de alte tâmpenii.

Chiar dacă se apropie 7 mai, devine mult mai obsesiv numarul 24. Îl văd peste tot, așa cum vedeam și 23 acum 2 ani…

Sâmbătă am avut parte de cea mai mare bucurie a anului: Lăcătuș & co. la Galați… Şi din nou n-am fost în zona de liberă-exprimare a stadionului… Iar n-am avut cu cine. Da’ asta nu înseamnă că dau vina pe vreo cineva. Poate e prea târziu să mă apuc de ceea ce trebuia să încep acum 3-4 ani…

Oricum, adrenalina a urcat la cote maxime în sânge pe durata celor 90 de minute… De fapt așa a fost de dimineață, și nu mi-a trecut decât seara târziu… O senzație cum numai în ziua meciului poți simți. Puțini o știu, chiar dacă mulți se cred ultrași sau vreo specie de suporteri mai buni decât restul cetățenilor.

Cât despre suporterii gazdelor, nu am mai fost atât de dezamăgit nici dupa “Thank you, Boro”. Ce pula mea aveați mă cu Lăcătuș…? Ce aveți mă cu cel ce v-a luat de la retrogradare si v-ar fi luat titlul dacă nu-l trădau iubiții voștri jucători la Brașov sau la Sportul…? De ce nu aveți mă nimic de împărțit cu Sucher (cunoscătorii știu despre ce e vorba) ? Iar cine nu știe îi ajut eu să afle : dati un click aici.

Sunt mândru că pot să promit ultraseriei gălățene că voi fi an de an la meci… Voi veți fi?

Later edit : Ar fi bine să nu mai folosiți termenul ultraserie, căci e mai corect ori fenomenul ultras, ori cultura ultras. Depinde de context…

Dac-aș ști numerele la loto

Lucrurile se așează surprinzător de bine. Bineînțeles că atacurile continuă, dar asta nu prea mai doare. Obișnuința s-a instaurat de ceva timp.

Sunt mult mai interest(sau mai bines pus stresat) zilele astea de examene și de furarea noului album Nimeni altu’, așa că m-am desprins de toate scandalurile și de toți ipocriții care nici măcar nu merită menționați… Am început cu acel 7. Acel 7 obsesiv… Despre continuare data viitoare, că până acum n-am mai “primit” nici un alt rezultat.

Am văzut în seara asta o adevărată lectie de fotbal… Organizarea e clar mai importantă decât orice floricică sau orice doză în plus de entuziasm. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost comentariul… Nu în totalitate, căci a fost clar că și-ar fi dorit să câștige Arsenal. E vorba de o frază(propoziție) la care nu mă așteptam de la acești sclavi ai fotbalului modern: “Jucătorii greșesc întotdeauna mai mult decât arbitrii” (citatul e aproximativ). Chiar și cu această revelație mă bucur că sezonul viitor o să vizionez Champions league la TVR. Între timp m-am plictisit să caut albumul(cine-și putea imagina că Nea kalu’ piratează rap-ul: ‘Cum p**a mea mixați manele cu DMX[…]’) și m-a și luat somnul, așa că am să închei.

Dacă te întrebi ce legătură are titlul cu postarea, citește prima categorie în care e inclusă(chiar dacă e postat dimineața, am scris aseară da’ am întâmpinat ceva probleme cu internetul). Eu nu scriu ca să adun vizite și comentarii sau pentru că aș avea un talent fenomenal… Dar despre asta în curând în Despre mine…!

Până atunci obișnuitul CSPLM…!!!

Succesul…

Am vrut să scriu imediat după ce arbitrul a întrerupt meciul din Giulești. Mai bine că nu am făcut-o că aș fi folosit prea multe expresii pline de ură. Şi mai ales că lucrurile au început să se așeze. Destul de surprinzător având în vedere că ieri era foarte posibil să fim din nou pe primul loc. Astăzi nici nu pot să mă bucur de un examen promovat…

Nu vroiam să scriu despre meciul din Giulești sau de cel de la Vaslui, dar e incredibil ce se întâmplă. Acuzațiile de “blat” se succed cu o viteză uimitoare… Porumboiu ăsta seamănă din ce în ce mai mult cu porcul de Iancu. Că de la Mureșan sau de la Copos nu mă așteptam la altceva. Nu pot să cred ce idei… Câte prostii au în cap cei mai cinstiți și mai drepți concetățeni. Concetățeni ce nu înțeleg cum se face performanța. Domnilor v-au fost predate nenumărate lecții dinspre Ghencea: lecții de organizare, de răbdare, de cum se poate face performanță… Şi multe altele… Dacă semeni vânt nu culegi trofee! Surprinzător…

Succesul e o călătorie nu o destinație… O călătorie începută în septembrie 1985 în Danemarca și incheiată pe Camp Nou într-o seară urâtă de mai, odată cu începutul ascensiunii marelui Milan. O altă călătorie începută într-o seară la Southampton cu o greșeală a unui român de culoare… Încheiată dupa un penalty clar neacordat în celălalt capăt al Angliei… Acea călătorie încheiată cu “Voi sunteți mândria noastră”, dar și cu “Thank you Boro”… Şi niciodată nu o să uit… Căci nimic nu se uită si nimic nu se iartă…Şi am așteptat 10 ani prin umilința de la Paris, bătaia de la Bastia, ghinionul de la Trondheim și câte altele, în timp ce alții au scos 0,5 puncte. 10 ani răsplătiți din plin. Nu 1, nu 2, ci 10…

 

Asa că :

Eu? Dumnezeu pentru o zi?

V-aș suspenda liberu’ arbitru.

Ce i-ai făcut lu’ fii-miu, îi fac lu’ fii-tu.

[…]

Nu vă cunoașteți sufletul și asta vă sperie,

V-ați îndepărtat de el și ați rămas setați doar pe materie.

Conduși orbește, seduși de brand-uri și licențe,

Supuși ca simple zdrențe, viețile voastre-s secvențe

De dependențe. Exact din punctul în care sunteți

V-aș duce cu 30 de ani înainte să vedeți unde-o s-ajungeți,

Să răspundeți pentru faptele voastre, pentru bârfele scoase.

Şi ce mă bucur azi că drumul ce trebuia să treaca prin Eindhoven a trecut și prin Giulești… Așa că…: Domnilor… E capăt de linie… Din nou. Ştiți foarte bine cine continuă…

 

Încă 6…

Emoții, stadion plin, și în sfârșit mai puține puncte decât erau în iarnă… Cam ăsta a fost meciul. Bine, au mai fost 2 momente de geniu ale lui Dică, inspirația lui Habibou și jocul slab al lui Dayro. Au compesat ceilalți străini : Zapata(ca de obicei providențial) și Pepe. Despre arbitraj comentează prea mult experții(cum spuneam și acum o săptămână).

Cam așa am început ziua de azi… A continuat cu trezirea, Mircea Badea și telefoane fără rost(în afară de unul). Măcar căști am reușit să-mi cumpăr să pot și eu să ascult muzică cu ambele urechi.

Cum spuneam, am dat telefoane azi. Din păcate doar 2 în legătură cu viitorul, și incredibil ambele la același număr. Am sunat eu târziu, da’ chiar nu mă așteptam să nu mi se răspundă. Păi cum dracu’ să dau mai multe telefoane când în toate anunțurile se cere experiență peste tot. De unde dracu’ atâta experiență?

Cică „foamea” de muncitori va crește spectaculos în România. Pentru urmatoarele trei luni, 43% dintre companii estimeaza că vor face angajări, 49% își vor menține personalul la nivelul actual și doar 7% vor face concedieri. De unde? Păi dacă toți vor experiență sau calificare(așa cum am văzut în anunțurile care nu prea mă interesează) o să angajeze mulți tineri. E exact ca în fotbalul românesc unde sunt preferați străinii mediocri în locul tinerilor. Poate asta e crucea noastră… A generației de sacrificiu.

Aaa… Era să uit. Sunt și locuri unde nu se cere nici calificare și nici experiență, doar că acolo nu există noțiunea de salariu fix.

Chiar dacă mi-am făcut o mie de draci și nu am reușit încă, realizez că e doar începutul și că nu poți să te aștepți la rezultate extraordinare în doar o zi. Așa că văd partea plină a paharului: nu am amânat ca în trecut, Steaua e mai bine chiar dacă jocul nu e extraordinar(cu toate astea sunt mulțumit) și am și căști bune…

Așa că nu renunț… Cum spuneam acum ceva timp sper c-o să fie bine.

Cât despre meciul de joi… Abia îl aștept! Chiar dacă unicul derby e cu Dinamo, trebuie să recunosc: și meciurile cu Rapid au un farmec aparte.

Așa că SĂNĂTATE si obișnuitul CSPLM !!!

 

 

Leapșa muzicală

Plictisindu-mă la această oră târzie(la care toți românii urmăresc Hijos de Babel) am decis să preiau japcă de aici leapșa muzicală. Am preluat-o pentru că la fel ca și ciprian_009 cred că muzica este răspunsul la tot.

Deci regulile :

1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense. NO CHEATING! 4. Tag 5 ppl bla bla bla…
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.

Chiar nu am nici un chef să traduc în română(un minus pentru inventator)

Deci dau shuffle și play la o melodie care-mi place ’Veritasaga - Saga continuă’, și încep(fără nici o intenție de a trișa) :

 

 

1.How are you feeling today?
R.A.C.L.A. – Lingvistica (tocmai criticasem inventatorul că nu a tradus întrebările în română)

 

2.Will you get far in life?
Paraziții – Violent (sper să nu ajung pe la penitenciar)

3.How do your friends see you?

Bitză – Iau viața în glumă (ce potrivire…)

4.Will you get married? (aici a intrat Liberty parade 2007 – full mix și am decis să trec peste)
2Pac – Thugz Manision (știu că n-are sens și mai e și greșeală de tipar ’asta e pentru că am trișat’)

5.What is your best friend s theme?
Da hood justice – O zi (Nu am nimic și totuși lumea e…)

 

6.What is the story of your life?
2Pac – Fucking with the wrong nigga (cam așa e da’ tot trebuie să șterg melodiile astea urâte cu 2Pac)

 

 

 

7.What was high school like?
Holograf – Viața are gust (exact, exact)

 

 

8.How can you get ahead in life?
Anonim – Înghețata (distrugând pe drum femei complexate sau ca patron de firmă de înghețată? sau amândouă?)

9.What is the best thing about your friends?
Coolio – Gangsta’s paradise (adevărul e că au cam trăit toți problemele cartierelor românești)

 

10.What is in store for this weekend?
Inimă de țigancă (de când am melodia asta în calculator?)

 

11.What song describes you?
Method man – Crooked letter (în nici un caz)

 

12.To describe your grandparents?
Paraziții – Jos cenzura (păi dacă au trăit atât timp sub comunism…)

 

13.How is your life going?
Fly project – Kattrina (nu prea…’aruncă-te fără să cazi’)

 

14.What song will they play at your funeral?
Marc Anthony – You sang to me (interesant… dar eu nu am deloc voce)

 

15.How does the world see you?
Shaggy – Gone with angels (aș vrea eu… sau poate că e așa)

 

16.Will you have a happy life?
Tech N9ne – Keep on keepin on (foarte tare… un fel de Brâncuși)

17.What do your friends really think of you?
Snoop dogg ft. Pharrell Williams – Drop it like it’s hot (deci urăsc melodia asta… prefer Cheloo – În zgomot de măsele supte)

 

18.Do people secretly lust after you?
Paraziții – Dac-aș fi președinte (deci NU)

 

19.How can I make myself happy?
2Pac – West coast (prefer sudul… și trebuie să șterg melodiile astea urâte cu 2Pac)

 

20.What should you do with your life?
Veritasaga – Aceiași mereu (din păcat în păcat…)

 

Şi la final concluzia sau morala : o oră distractivă…

Mașina timpului

Victorii pe linie în cele 2 meciuri vizate în ultimul post. Cam ăsta a fost sfârșitul de săptămână trecut. Şi ce bucurie… Mă uitam pe holul facultății sâmbătă la un afiș cu Bute, și nu pot să exprim starea prin care treceam. O stare asemănătoare cu cea de pe 25 februarie 2005. Bine nimic nu se compară cu bucuria de duminică seara, și betia de după a fost ca cireașa de pe tort. Fie vorba între mine și… mine: iar nu mai beau 2 luni.

Despre arbitraj și meciul de aseară comentează prea mult experții ca să mai scriu și eu aici. Că doar 22 de milioane de antrenori și arbitri are țara asta… Din păcate sunt și eu unul dintre ei.

În weekend-ul ăsta printe gratare(unde am realizat că nu am nici un prieten sănătos) și câștiguri la pariuri nu s-a intâmplat nimic deosebit… Şi chiar dacă am zis că de azi mă apuc de treabă, iată că scriu aici în loc se fiu pe drum. O să mă apuc data viitoare. Adică luni…

Până atunci trebuie să-mi fac ordine. Nu în cameră, ci în propria minte. Să realizez ce vreau, dar mai ales ce pot… Așa că încă meditez cu muzica la maxim la ceea ce aș fi putut să fiu și la ce aș schimba dacă m-aș întoarce în timp. Dar oare aș evolua la fel. Adică aș fi același om? Sau dacă aș schimba ceva aș deveni chiar unul dintre acei oameni pe care îi urăsc? Dar dacă voi continua așa nu mă voi urî singur peste câțiva ani? De fapt nu am nevoie de mașina timpului ca să schimb deciziile greșite pe care le voi lua. De exemplu cea de lunea viitoare.

Până atunci însa mă consolez cu putină muzică și ceva FM…