Victorii pe linie în cele 2 meciuri vizate în ultimul post. Cam ăsta a fost sfârșitul de săptămână trecut. Şi ce bucurie… Mă uitam pe holul facultății sâmbătă la un afiș cu Bute, și nu pot să exprim starea prin care treceam. O stare asemănătoare cu cea de pe 25 februarie 2005. Bine nimic nu se compară cu bucuria de duminică seara, și betia de după a fost ca cireașa de pe tort. Fie vorba între mine și… mine: iar nu mai beau 2 luni.
Despre arbitraj și meciul de aseară comentează prea mult experții ca să mai scriu și eu aici. Că doar 22 de milioane de antrenori și arbitri are țara asta… Din păcate sunt și eu unul dintre ei.
În weekend-ul ăsta printe gratare(unde am realizat că nu am nici un prieten sănătos) și câștiguri la pariuri nu s-a intâmplat nimic deosebit… Şi chiar dacă am zis că de azi mă apuc de treabă, iată că scriu aici în loc se fiu pe drum. O să mă apuc data viitoare. Adică luni…
Până atunci trebuie să-mi fac ordine. Nu în cameră, ci în propria minte. Să realizez ce vreau, dar mai ales ce pot… Așa că încă meditez cu muzica la maxim la ceea ce aș fi putut să fiu și la ce aș schimba dacă m-aș întoarce în timp. Dar oare aș evolua la fel. Adică aș fi același om? Sau dacă aș schimba ceva aș deveni chiar unul dintre acei oameni pe care îi urăsc? Dar dacă voi continua așa nu mă voi urî singur peste câțiva ani? De fapt nu am nevoie de mașina timpului ca să schimb deciziile greșite pe care le voi lua. De exemplu cea de lunea viitoare.
Până atunci însa mă consolez cu putină muzică și ceva FM…
Publicat de yang7 
