Am vrut să scriu imediat după ce arbitrul a întrerupt meciul din Giulești. Mai bine că nu am făcut-o că aș fi folosit prea multe expresii pline de ură. Şi mai ales că lucrurile au început să se așeze. Destul de surprinzător având în vedere că ieri era foarte posibil să fim din nou pe primul loc. Astăzi nici nu pot să mă bucur de un examen promovat…
Nu vroiam să scriu despre meciul din Giulești sau de cel de la Vaslui, dar e incredibil ce se întâmplă. Acuzațiile de “blat” se succed cu o viteză uimitoare… Porumboiu ăsta seamănă din ce în ce mai mult cu porcul de Iancu. Că de la Mureșan sau de la Copos nu mă așteptam la altceva. Nu pot să cred ce idei… Câte prostii au în cap cei mai cinstiți și mai drepți concetățeni. Concetățeni ce nu înțeleg cum se face performanța. Domnilor v-au fost predate nenumărate lecții dinspre Ghencea: lecții de organizare, de răbdare, de cum se poate face performanță… Şi multe altele… Dacă semeni vânt nu culegi trofee! Surprinzător…
Succesul e o călătorie nu o destinație… O călătorie începută în septembrie 1985 în Danemarca și incheiată pe Camp Nou într-o seară urâtă de mai, odată cu începutul ascensiunii marelui Milan. O altă călătorie începută într-o seară la Southampton cu o greșeală a unui român de culoare… Încheiată dupa un penalty clar neacordat în celălalt capăt al Angliei… Acea călătorie încheiată cu “Voi sunteți mândria noastră”, dar și cu “Thank you Boro”… Şi niciodată nu o să uit… Căci nimic nu se uită si nimic nu se iartă…Şi am așteptat 10 ani prin umilința de la Paris, bătaia de la Bastia, ghinionul de la Trondheim și câte altele, în timp ce alții au scos 0,5 puncte. 10 ani răsplătiți din plin. Nu 1, nu 2, ci 10…
Asa că :
Eu? Dumnezeu pentru o zi?
V-aș suspenda liberu’ arbitru.
Ce i-ai făcut lu’ fii-miu, îi fac lu’ fii-tu.
Nu vă cunoașteți sufletul și asta vă sperie,
V-ați îndepărtat de el și ați rămas setați doar pe materie.
Conduși orbește, seduși de brand-uri și licențe,
Supuși ca simple zdrențe, viețile voastre-s secvențe
De dependențe. Exact din punctul în care sunteți
V-aș duce cu 30 de ani înainte să vedeți unde-o s-ajungeți,
Să răspundeți pentru faptele voastre, pentru bârfele scoase.
Şi ce mă bucur azi că drumul ce trebuia să treaca prin Eindhoven a trecut și prin Giulești… Așa că…: Domnilor… E capăt de linie… Din nou. Ştiți foarte bine cine continuă…
