M-am îndrăgostit de fotbal la începutul anilor ’90. O perioadă extraordinară pentru fobalul românesc, o perioadă mult mai romantică, mult mai plină de spectacol și dreptate : pe atunci cea mai spectaculoasă echipă chiar câștiga titlul mondial fără prea multe probleme. Îmi plăceau jucătorii tehnici și echipele spectaculoase…
Steaua era o echipă tehnică pe atunci, la fel ca și România de altfel. Chiar dacă tricolorii se băgau cu fundul în poartă, cum ne tot amintește Chivu, reușeau să creeze câte 2-3 faze periculoase pe meci… Cu timpul, Pițurcă, Zenga și Olăroiu m-au “învățat” că performanța se poate face doar cu disciplină și foarte multă muncă. Eu până și FM joc aproximativ defensiv…
Dacă acum ceva timp îi apreciam pe Zidane, Figo, Hagi sau mai știu eu ce alți tehnicuți, astăzi urăsc astfel de jucători ineficienți(nu e cazul celor 3). Adică pe cei ca Mutu, cel de la care nu aveam nici o pretenție luni decât să ajute și el defensiva… Am înnebunit la faza în care el se oprește cerând aut și Malouda pleca liber de acolo cu mingea. Oricum l-a lăsat singur pe Raț tot meciul.
Cum “spuneam”, astăzi apreciez jucători ca Pirlo, Kaka, Rădoi, Gerrard ș.a.m.d.. Jucători determinați și eficienți. Astfel am învățat să fiu mulțumit cu un 0-0 fără emoții în fața unei înfrângeri cu 4-3…
Și astfel aștept meciul de mâine cu încrederea că Rădoi și Chivu vor fi la fel de determinați și că haiducii lui Piți vor reuși să surclaseze măcar o dată în istorie tactic Italia! Și dacă joacă și Dică nu pot decât să pun 2 solist…
Publicat de yang7 
