22. Deloc obsesiv pentru mine, clar mai mult decât important pentru altcineva. Credeam că o să-mi urez singur “multă sănătate”. N-a fost așa… A fost bine! A fost extraordinar să mă pot reîntâlni cu 2 vechi prieteni(pe rând), să consum o bere și un suc, să-i întreb ce au mai făcut, să ne amintim… Să ne amintim multe… Atât de multe încat nu-mi aduc aminte acum tot, și mi-ar lua mult prea mult timp să încerc a scrie despre ceea ce îmi amintesc.
Ziua începuse prost. Chiar Ungaria, chiar în fața inamicului de peste 1000 de ani. Dar nu conta asta când se apropia un meci ce n-are un cuvânt în limba româna pentru a-i dezvalui importanța. Alt fost inamic, dar asta nu conteaza…! Mă pregateam de ce-i mai rău, căci de atâtea ori am scris că o să fie bine și de prea multe ori n-a fost… Din fericire n-a fost înfrangere… Am spus mereu că avem ca nație puterea de a ne ridica în momentele cele mai grele, și cel mai bun exemplu rămân campioanele de la judo, gimnastică și maraton. O dată la 4 ani redescopăr frumusețea sportului, însa nimic nu poate să-l înlocuiască pe rege! Răzbunare pe dreptunghi a fost, însa coregrafia… Urasc faptul că văd declarații idioate și prostești din partea ciobanului, dar drogul ciudat e mai presus decât orice altceva!
Si marea de prostie și incultură nu mă pot întrista zilele astea căci e prea frumoasă viața și lumea asta… Chiar dacă pe stradă vezi prințese doar cu sfârcurile acoperite și băieți de băieți cu paratrăsnete la gât, rămâne frumusețea copacilor de pe margine… Senzațională imagine într-un oraș plin de fum, gunoi și iubitori de mașini de lux… M**e voua că tot acolo ajung și pe jos și cu autobuzul…; și la ce aglomerație e chiar în același timp. Există ceva sau cineva mai presus de noi, mai presus de manele, de aur, cilindrii în V,W,sau X. Cum spun versurile : o să fiu judecat […] indiferent de câte lucruri am în portofel. Și dacă nu e așa, oricum nu iau nimic dincolo. Contează ce lași în urmă. Deocamdată nu las mai nimic. Poate am s-o fac sau nu, dar nici aici și nici acolo nu am nevoie de aur sau de orice alte lucruri inutile… N-o să am buzunar la sicriu cum își doresc “prietenii” mai mult sau mai puțin bronzați. Rămân golan și rasist, căci nu mă poate schimba o mica modificare într-un număr. Urăsc mentalitatea “trendy” a frumoaselor patriei, numerele 1 și tot ce ține de valoare autoproclamată…
Cum să respecți pe cineva care are tricou cu “De puta madre” și crucea proporțională cu burta, la gât (vezi porunca a V-a), pe cei ce consideră cacofonia o greșeală gramaticală și pun virgule, pe cei ce nu-și cunosc istoria… Căci istoria oferă călăuzire în viața de zi cu zi. Toți știm ce chiloți poartă Oana(mi-e rușine că am această informație în minte) sau ce mașină cumpără Poponeț. Atâtea informații trecătoare… Peste ani, secole sau milenii vor rămâne decembrie 1989, 7 mai 1986, 22 iunie 1941, august 1917, 23 august 1595 sau 10 ianuarie 1475! Rămâne Ostași, vă ordon : treceți Prutul, Pe aici nu se trece sau Suntem finaliști.
Cum nu-mi place să zic, dar o fac atunci când vreau să expediez pe cineva : “Asta e…”. Important e că începe iar… Începe cu speranțe mult mai mari ca în precedentele 2 ediții, cu singurul adversar din ultima urnă pe care nu-l doream, dar și o miză mai importantă chiar și decât un titlu: o linie de clasament mai bună decât vișinii clujeni. Pot urma 6 mari dezamăgiri, sau o mare bucurie finală… Dupa ce s-a întâmplat în precedentele ediții, aș înclina să pariez pe 2-3 puncte dar nu o fac. Anul ăsta cred mai mult ca oricând, căci unicul căpitan e pe bancă și poate, poate așa cum spunea Andrei Vochin sper să se uite peste 3 luni în spate și va vedea “că nu mai e nimeni”!
