Lăcătuș. Prea mult iubita FIARĂ. N-o merita… Merita liniște. La fel ca și un jucător, un antrenor la începutul carierei trebuie să fie susținut și lăsat să lucreze. Mulți spun că la Steaua acest lucru e inacceptabil. Cică trofee (performanță) sau altă meserie… Totuși, știam de ce e în stare ciobănașul. Nu asta e problema, căci nu miercuri a fost demis Lăcătuș. Decizia a fost luată în vestiar cu mult timp înainte… Și el știa asta… A riscat cu Lyon, și a pierdut dar a ieșit din scenă așa cum numai marii campioni o fac… Ce antrenor se poate lăuda că a dat 3 goluri cu Lyon…? Dar mai important ne-a dat speranță: 70 de minute de euforie și un meci pe care nimeni din cei care l-au urmărit nu-l va uita vreodată! Mulțumesc și pentru asta…!
Vestiarul. Jegosul vestiar. Se vede și din fața televizorului, și de pe stadion, și din ziare, și de oriunde… Oare când mai luăm și noi Cupa? Oare cum îndrăznește Goian să ridice mâna în scârbă atunci când un om îl critic? Un om ce s-a întors de pe aeroport pentru a semna cu Steaua deși avea o ofertă de 2 ori mai mare din Turcia. Acei centimetri în plus nu-i garantează o statuie mai înaltă decât a fostului său antrenor, nici în Ghencea și nici în altă parte a lumii… Revin: se vede și din fața televizorului, și de pe stadion că aproape nimeni nu-și mai dă viața pentru echipă. Nici Ghionea, ca să nu mai vorbesc de străinii ăștia veniti ca Mesia doar pentru a prinde un contract mai bun în vest.
Steaua nu e pepiniera marilor cluburi, e apogeul lor… A tuturor celor care joacă astăzi acolo. Nu vreau să scriu mai multe despre toți ipocriții ăștia, pentru că nu merită… Abia acum încep să-i apreciez la adevărata valoare pe Nicoliță și Petre Marin. Păcat de Ogăraru, Rădoi și prea mult blamatul Neaga.
N-o să vă iert niciodată,
un etern fan al numărului 7
