La revedere Marius…!

Chiar daca imi place sa cred ca m-am nascut in cea mai frumoasa noapte din cei peste 40 de ani gri din isoria acestei tari, imi permit sa iti spun Marius pentru ca am crescut cu tine… In noaptea de la Brugess, in serile de duminica cu ultimul meci al etapei, cu Bacaul cand i-ai rupt piciorul anonimului ala, vreo 8 meciuri in acel retur de vis la Galati si lista ar putea continua la nesfarsit…
Am vazut atatia oameni batjocoriti. Oameni in fata carora ar trebi sa ne plecam cu totii capul. Imi vine in minte Anghel Iordanescu, cel ce a dat pentru Steaua cei mai frumosi ani ai vietii… L-au numit “tata Puiu” de parca ar fi fost un orisice betivan de prin cine stie ce bodega ordinara de la periferiile oraselor… Si el nici macar n-a fost dinamovist in copilarie. Si asta e doar un caz… Din nou exemple pot continua la nesfarsit…
Sa revenim la ce ma doare acum… Poate nu esti un mare antrenor, poate chiar esti unul mic. Insa, ma doare ca n-ai avut la dispozitie o echipa care sa te merite, o echipa cu un portar care sa apere ca Duckadam in seara aia care ne urmareste mai mult ca un cosmar de ceva timp, o echipa cu mijlocasi precum Tudorel Stoica, “Loti” Boloni sau Hagi. Macar un Laurentiu Rosu sa fi fost printre prea multii vorbitori de limba spaniola din cea mai slaba echipa a Stelei pe care eu am vazut-o vreodata. Vad Steaua de 12-13 ani sau poate chiar mai mult dar eu nu cred ca Iordanescu, Raducanu sau Zavoda puteau juca mai slab ca “afonii” astia, si faptul ca avem un golgheter grec care seamana in joc cu Monica Columbeanu pe un podium de moda e cea mai buna dovada a slabiciunilor pe care le avem si le vom avea orice antrenor ar veni…
Eu n-o sa uit niciodata ca ai refuzat dinam0 si ca te-ai intors de pe aeroport plangand cand ai refuzat un salariu fabulos pentru acea vreme doar ca sa semnezi cu Steaua. N-o sa uit cand l-ai luat de gat pe Lupu de a inchis ala gura instantaneu, n-am sa uit cand i-ai rupt piciorul bacauanului doar pentru ca nu intelesese unde joaca si a avut curajul sa te ignore… Si n-am sa uit pasele pentru pustiul Catalin Munteanu cu PSG si Bastia… Acea noapte de la Bastia cand era sa patim ca la Boro dar acum stiu de ce nu s-a intamplat asta… Erai pe teren gata sa musti din violentii jucatori corsicani… Si cine uita astea? Din pacate prea multi… Prea multi dintre cei care probabil iubesc Steaua cel putin la fel de mult ca si mine. Ce nu inteleg ei e de ce te-ai intors, de ce ai acceptat o colaborare cu cel ce reprezinta cea mai mare problema a clubului din istorie. Cine n-ar fi facut-o dintre cei care patimesc etapa dupa etapa trup si suflet pentru culori? Eu sincer as fi facut-o si cu siguranta inca alte cateva mii de suporteri adevarati, suporteri care n-au avut nici un moment in cap ideea de a striga vineri “DEMISIA”…
N-o sa citesti niciodata aceste cuvinte, bucati din ceea ce simt; dar eu raman UN ETERN FAN AL UNICULUI NUMAR 7…